O răfuială a ridicat suspiciunea că medici ATI ar fi conspirat să „omoare cu zile” pacienţi. Disputăm câtă noradrenalină ar fi primit aceștia, conștienţi fiind că nu-i salva de la nimic, cât îi păstra între lumi. Oare acesta ne e crezul?
Avem nevoie de o strategie autentică în sănătate mintală. Nu de un document care să înfunde sertarul guvernamental, cum au observat sec mai mulţi parteneri de conversaţie.
Gabriel Moldovan ne-a trimis spre publicare pentru rubrica „Doza de ficțiune” o poezie contemporană despre eroii care nu primesc medalii.
Particip săptămâna aceasta la un panel în Conferinţa anuală a Colegiului Medicilor din București. Surpriza, pentru mine, a fost tema propusă de organizatori, mai exact, medicina migranţilor.
Conf. dr. Gabriel Traian Scridon s-a numărat printre pionierii chirurgiei cardiovasculare din România și a fost unul dintre fondatorii actualului Institut al Inimii Cluj-Napoca.
„Lăsaţi, domnul doctor, nu-mi daţi reţetă, că mă știu cu farmacista și-mi dă oricum medicamentele.” Este o afirmaţie pe care o aud de ani de zile.
Recent, prof. dr. Camelia Diaconu a primit titlul de membru asociat al Academiei Naţionale de Medicină a Franţei.
Se spune despre România că „nu ne mai facem bine”. Expresia intrată deja în vulg conţine un amestec de arome, de la cele mai dulci, îngăduitoare până la cele mai sumbre, fataliste.
Am rugat mai mulţi reprezentanţi ai breslei medicale să rememoreze unul sau mai multe momente din carieră care le-au rămas întipărite în suflet și să ni le împărtășească.
Cardiomiopatia takotsubo e o suferinţă acută (reversibilă) a inimii care seamănă al naibii de bine cu un infarct miocardic acut (IMA).
În încercarea de a desluși misterul amintirilor umane, trebuie să aruncăm o privire atentă asupra unor funcţii cognitive fundamentale: memoria, limbajul, orientarea vizuo-spaţială și multe altele.
În doar 24 de ore m-am regăsit navigând de la o extremă la alta a societăţii.
O reformă a sănătăţii trebuie să înceapă de la cruxul problemei: rămânem în zona gratuităţii medicale - o formă de ipocrizie naţională - sau permitem suplimentarea formelor și fondurilor prin care aparatul sanitar se poate autofinanța?
Anual, la 28 octombrie, American College of Physicians aniversează Ziua Medicinei Interne. Cu această ocazie, comunitatea medicilor interniști din SUA aduce în atenţia lumii medicale contribuţia importantă a medicului internist.
Printre cele mai pasionate, deși intens contestate, discursuri ale ultimelor două săptămâni, după atentatele teroriste ale organizaţiei Hamas în Israel, a fost cel al lui Slavoj Žižek.
După decesul prematur al doctorului Cornel Petreanu, chirurg la Institutul „Marius Nasta”, în condiţii deocamdată neelucidate, răspunsul comunităţii medicale (altădată tepid) a fost surprinzător.
Ce înţelege o ţară fost comunistă ca România din „psihiatria comunitară” rămâne la nivelul „dispensarizării” pacientului psihiatric sau asistenţei în regim „ambulatoriu”.
Într-o astenică încercare de-a stârni indignare publică, mai mulţi politicieni, foști, prezenţi și viitori ONG-iști, dar și jurnaliști incoruptibili au lansat, zilele acestea, o nouă temă la apă.
Traducerea termenului englezesc „preparedness” în limba română sună sec: „pregătire”. Atât că semnificaţia cuvintelor ascunde sensuri aparte, multe dintre ele culturale.
Asta se petrece sub ochii noștri de mai mulţi ani, de când curentul antivaccinal și-a găsit, în contextul pandemiei de COVID-19, mediul de cultură propice. Lucruri altfel rezonabile într-un context de criză.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe